Dragi cititori (daca as avea asa ceva). Numele meu este Monica si acesta este blogul meu. Sunt o adolescenta de 16 ani care are vise mari si care isi pune gandurile in acest blog. Pana acuma am umplut caiete dar nu imi mai permit sa le stric pentru ca ma intretin singura la capitolul rechizite. Si cum am inceput liceul,am nevoie de cat mai multe. Imi cer scuze,deviez...
Viata mea e destul de ok. Am un acoperis asupra capului,am ce papa si mai ales am o mama. Nu e prea buna,dar se straduieste. Sunt clasa 9-a la un liceu bunicel si ma straduiesc sa iau note bune pentru a ma putea transfera cand voi termina anul intr-un liceu pe filologie.
Lucrez in domeniul televiziuni pe post de figuranta. Nu imi iau cine stie ce,dar e mai bine decat nimic. Am fost la Vocea Romaniei,la noua reclama a Telekomului,la ''Cu surgii'' pe Prima si deocamdata astept sa fiu chemata la altceva.
Capitotul ''dragoste'' din viata mea nu e chiar atat de stralucit. Acum 5 luni de zile m-am despartit de Adrian,tipul cu care am stat un an jumatate. Am suferit enorm dupa copilul ala. Inca imi aduc cu placere aminte, cum ne-am cunoscut,aparent intamplator si cum s-a dezvoltat totul. Eu nu cred in coincidente si de aceea sunt convinsa ca totul a facut parte dintr-un plan mai mare pe care destinul il are pentru mine. Datorita acestui lucru i-am suportat infidelitatile,toanele si mai ales,lucrul care mi-a dat cresterea si psihicul peste cap. (Imi e extrem de greu sa zic asta,deoarece e o mare pata neagra in trecutul meu cu care nu ma mandresc,dar din moment ce m-am decis sa zic totul despre mine pentru a fi sincera cu voi si mai ales cu mine) Doua avorturi in decursul unui singur an. Adica acesta.
El nu a fost langa mine la primul. Dar l-am iertat. Mama mi-a zis sa-i dau papucii,insa nu am vrut. Nu imi puteam imagina viata fara el. Crede-am ca nimeni nu o sa mai ma vrea,si nimeni nu o sa mai ma iubeasca cum imi imaginam ca ma iubeste el. Pentru ca de fapt,abia de curand am realizat ca nu ma iubit niciodata.
Insa cand al doilea avort a aparut,am realizat durerosul adevar asa ca m-am despartit definitiv de el. Sau cel putin asa imi doream. Dar nu a fost asa. In decursul acestor 5 luni de zile,primele 2 ba ne impacam,ba ma luau pe mine amintirile si ii dade-am papucii...Tot ce pot sa zic ca s-a intamplat concret este suferinta mea.
Nu exista noapte sa nu adorm plangand...Ma taiam..Nu mancam..Am cazut in patima alcoolului si a drogurilor...Nu mai vroiam sa traiesc...Am incercat sa fiu cu alti baieti..Dar nici o relatie nu imi tinea mai mult de o luna jumate...Nici macar una...
Dar timpul a trecut,eu m-am impacat cu trecutul...Si acum pot zice bucuroasa ca am scapat...Inca nu am o relatie frumoasa..Iubitul meu,(care desigur nu stiu cum m-am nimerit dar are acelasi nume ca el) Andi e un copil de 17 ani care nu prea stie ce vrea de la viata asa ca ba suntem ba nu suntem impreuna...Insa nu ma afecteaza...In astea 5 luni am invatat sa fiu nepasatoare si sa ma intereseze mai mult de propria persoana.
A da,datorita lui Adi (tipul de care v-am zis prima data) m-am maturizat muuuult mai mult decat ar fi trebuit pentru varsta mea. Iar cele 2 operatii (imi e greu sa le zic pe nume) au ajutat si mai mult..
Uneori imi pare rau,pentru ca mi-as dorii sa am mintea unui copil de 16 ani si sa imi doresc haine,machiaje si distractie...In loc sa ma zbat sa aduc un ban in casa pentru ca sunt constienta de neajunsuri si sa imi doresc o relatie serioasa din absolut toate punctele de vedere...
Mai sus am zis ca am devenit la un moment dat dependenta de droguri si alcool...Acuma nu va ganditi ca am furat din casa bani pentru asa ceva sau am ajuns la spital in stare grava. Nu..
Cand aveam ocazia,(care era cam de vreo 4 ori pe saptamana) ieseam in centrul vechi cu prietenii mei si beam pana dimineata,iar de vreo 3 ori pe saptamana fumam iarba...
A fost frumos,nu pot nega. Chestiile astea ma faceau pentru cateva ore sa uit complet de Adi si ranile pe care le-a lasat tatuate in sufletul meu dispareau instantaneu..
Cu timpul le-am rarit. Pentru ca incepeam sa am dureri insuportabile de ficat si splina...Iar in ziua de azi daca beau o bere la 2 jumate cu prietenii in weekend e de ajuns...Cat despre iarba...am rarit-o considerabil...
Am trecut prin iad si am reusit sa evadez intr-o bucata.
